Draga mea, nu fi nervoasă,
S-a-ntâmplat netam-nesam:
Cu maşina înspre casă
Prin furtună conduceam.
Când deodat’ din şanţ apare
Drept în faţa ochilor
O… ceva, o … arătare,
Şi-am frânat să n-o omor.
Era palidă şi trasă,
Udă, plină de noroi
Şi-am zis „hai, te iau acasă
Să mănânci ceva la noi.”
S-a spălat, i-am dat mâncare
Şi-o camaşă, dar nu-i bai
Era dintre cele care
Tu nu le mai foloseai.
I-am dat fusta de mătasă
Şi-un pulover galben-pai.
Fiindcă te făceau cam grasă,
Tu nu le mai foloseai.
Rupţi, pantofii din picioare
I-am schimbat ? o bucurai! ?
Cu acel model pe care
Tu nu îl mai foloseai.
Când să plece de la mine
M-a-ntrebat pe-un ton şoptit:
„Nu mai ai cumva creştine
Şi-altceva nefolosit?”
