Ipoteza Riemann face parte din "Millennium Problems in Mathematics" ("Problemele mileniului în matematică), un grup de şapte probleme matematice alcătuit în anul 2000 de Clay Mathematics Institute. Găsirea unei soluţii corecte pentru oricare dintre cele şapte probleme este recompensată de acest institut cu un premiu de 1 milion de dolari.
„Criticalline”. Sub licență CC BY-SA 2.5 via Wikimedia Commons.
Ipoteza Riemann a fost propusă de matematicianul Bernard Riemann în 1859 şi vizează distribuţia numerelor prime.
A devenit una dintre cele mai faimoase probleme din matematica modernă, după ce Marea teoremă a lui Fermat a fost rezolvată, în anii 1990.
Distribuţia numerelor prime în rândul celorlalte numere nu urmează un tipar regulat. Totuşi, Bernard Riemann a observat că frecvenţa numerelor prime este foarte apropiată de rezultatele furnizate de o funcţie complexă, denumită funcţia zeta Riemann.
Ipoteza problemei afirmă că toate soluţiile ecuaţiei ζ(s) = 0 urmează o anumită linie dreaptă verticală, potrivit Clay Mathematics Institute.
Deşi matematicienii au demonstrat că teorema se verifică pentru primele 10 miliarde de soluţii, abia în 2015 a fost găsită o dovadă care explică distribuţia numerelor prime dincolo de acea limită.